Patrimoniul arhitectural bucureștean se prezintă ca un puzzle aparent contradictoriu dar plin de surprize, care ascunde istorii, povești și secrete, o memorie vie a moștenirii sale culturale, care așteaptă să fie descoperite și transmise mai departe înainte să fie prea târziu. Victime sigure în lipsa unor angajamente clare și sustenabile din partea autorităților și din lipsa de implicare a societății civile, o bună parte a clădirilor de patrimoniu ale Bucureștiului se află într-o stare avansată de degradare și rezistă numai datorită dedicației și implicării unui număr restrâns de oameni. Perseverența acestora continuă să uimească și pare să aducă o rază de speranță. Cu toate acestea problema acestor monumente rămâne în continuare suspendată și reinterpretabilă ori de câte ori se ivesc noi interese.
Până când oare se mai poate continua așa?
EN
Bucharest’s architectural heritage presents itself as a puzzle, somewhat contradictory but full of hidden surprises, of stories and secrets, a living memory of its cultural heritage, awaiting to be discovered and past on before it is too late. In the absence of firm reliable and sustainable commitments on behalf of the authorities and lack of involvement from civil society, many of these monuments stand, hopelessly, in an advanced state of degradation only resisting thanks to the dedication and the participation of a small number of people. Their perseverance continues to amaze and seems to bring a glimmer of hope. However, the problem of these monuments remains suspended and reinterpretable whenever new interests arise.
How much longer can we go on like this?
RO
Le patrimoine architectural de Bucarest est présenté comme un puzzle apparemment contradictoire mais
plein de surprise qui cache des histoires, des histoires et des secrets, une mémoire vive de son héritage culturel, des histoires qui attendent d’etre découvertes et transmises plus loin avant qu’il soit trop tard. Victimes de l’absence d’engagements fiables et durables de la part des autorités et par manque d’implication de la société civile, une bonne partie des bâtiments du patrimoine de Bucarest est dans un état avancé de degradation et résiste uniquement grâce au dévouement et a la participation d’un nombre restreint de personnes. Leur persévérance continue d’étonner et semble apporter une lueur d’espoir. Cependant le probleme de ces monuments reste en suspension et réinterprétable chaque fois que surgissent de nouveaux intérets.
Jusqu’a quand peut-on continuer de la sorte?

—-
„Bucureștii de azi. Viziunea artiștilor de mâine”, un proiect experimental interdisciplinar aflat la granița dintre artă plastică, sensibilitate artistică și istorie, arhitectură, patrimoniu cultural material imobil. Scopul lui este a promova patrimoniul cultural turistic al Bucureștiului subliniind identitatea arhitecturală și istorică a capitalei României prin tehnici contemporane de reprezentare plastică.

35 de repere arhitecturale și istorice ale Bucureștiului au fost selectate de către Asociația Rhabillage și s-a făcut o documentare complexă asupra acestora, pentru a fi ulterior reprezentate plastic în viziunea artistului dr. Laurențiu Dimișcă – Noua Figurație – 30 dintre acestea, și a cinci artiști debutanți selectați prin concurs: Aida RADU, Alma BENEDEK, Konrad MIHAT, Marius MILEA și Mihaela Cristina ȘOLGA – Artă Experimentală -, care au participat la un atelier de pictură experimentală.
Toate lucrările plastice realizate au făcut parte din expoziția de artă în afara normelor, itinerată la București, Sibiu și Piatra Neamț cu scopul de a sensibiliza și inspira viitoare proiecte de salvare a patrimoniului arhitectural românesc prin abordări inovatoare.

Acest demers experimental care s-a finalizat cu realizarea unui album de artă de prezentare atât a proiectului cât și a celor 35 de lucrări plastice realizate, publicat la Editura „C.M.Imago”, Colecția de azi.

—–
Un proiect al Fundației OUTSIDER ART din Piatra Neamț realizat cu sprijinul financiar al Administrației Fondului Cultural Național.
CONTACT:
Arina Bianca Rusu
Manager de proiect, Fundația Outsider Art
+40 721 354 054
outsideart.org | facebook.com/35reperebucurestene
35reperebucurestene@gmail.com

—–
Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

Halele Carol
Str. Doctor Constantin Istrati nr. 1, S5

Zona protejată nr. 63
Activități industriale și activități culturale

Inginerul elvețian Erhardt Wollf deschide un mic atelier de producție pansamente în 1877 în Ghencea pentru ca în anul 1887 să-l mute pe actualul spațiu al fostei E. Wolff S.A.R./Steaua Roșie, actualele Halele Carol. Profilul de producție se schimbă de nenumărate ori în funcție de necesități sau contexte social-politice, aici ajungându-se să se fabrice inclusiv armament de război sau echipamente pentru centrale nucleare. Halelele în anul 1921 Halelele ocupau 15.000 mp și aveau o linie interioară de cale ferată fiind conectate direct cu gara.

În anul 1991, fabrica este transformată în societate pe acțiuni iar spațiile acesteia trec în proprietatea companiei Hester care desfășoară în continuare activitate într-unul dintre aceste spații, aici fiind produse motoarele hidraulice Hester.

Prin includerea parcelei acestui complex de patrimoniu industrial în zona verde a Planului Urbanistic Zonal al Parcului Carol s-a prevăzut conversia funcțională a spațiilor deținute și deschiederea lor către spațiul public. Astfel că prin inițiativa Asociației Zeppelin, fondată în 2008 de arhitecții Cosmina Goagea, Constantin Goagea și Ștefan Ghenciulescu, este dezvoltat Proiectul Halele Carol care a inclus elaborarea unei metodologii de tarnsformare a spațiilor în care nu desfășoară activitate de producție compania Hesper, cu prezervarea identității arhitecturii industrial specifice. În timp, în copurile vechi ale fabricii Wolff, în Sala Galvanizare de 650 mp, Sala Compresoare de 180 mp şi Centrala Termică de 360 mp, precum şi în spațiul teraselor adiacente au avut loc evenimente publice, preponderent culturale. Primul eveniment a fost organizat în mai 2014 și a marcat practic demararea Proiectului Halele Carol.

Pe lângă aceste spații, ar mai fi 1300 mp care erau planificati să devină ateliere pentru design și alte industrii creative, precum și o hală de aproximativ 2500 mp care ar urma să fie amenajată pentru a găzdui evenimente mai mari.

©foto Arina Bianca Rusu

11

„Micul Mason”
de Dimisca Laurentiu

©foto Florin Mitrea

12 13 14 15 16 17

Palatul Știrbei
Calea Victoriei, nr. 107, S1

Monument istoric
Stare avansată de degradare, spații folosite ocazional

Palatul Știrbei este clasat monument istoric de clasă A. Imobilul a fost construit între 1833 și 1835 la ordinul lui Barbu Știrbei, logofăt care a devenit ulterior domnitor al Țării Românești. Spațiile interioare ale Palatului Știrbei se află astăzi în stare avansată de degradare, dar sunt folosite ocazional în scop cultural, iar o parte din spațiile de la parter deservesc un bistro/ restaurant/ club din anul 2013.

După preluarea reședinței fostului domnitor de către comuniști, palatul este transformat în muzeu de artă populară apoi de ceramică și sticlă. Întregul domeniu al palatului era compus din mai multe parcele. Dintre acestea unele nu fost incluse în Lista Monumentelor Istorice sau au fost scoase cele incluse pentru a fi demolate ilegal.

Ansamblul Palatului Știrbei se află în proprietate privată după ce moșetintoarea familiei Știrbei vinde în anul 2005, la cinci ani de la retrocedarea acestuia, unui om de afaceri român, fost magnat al petrolului. Imediat după această vânzare se demarează procedurile pentru construirea unui ansamblu rezidențial și comercial de șapte etaje în grădina de vară din spatele clădirii de patrimoniu, care a suscitat numeroase controverse. După ce doi foști miniștri ai Culturii au respins avizarea proiectului, acesta primește aviz peste noapte în anul 2013, ca monedă de schimb pentru restaurarea Palatului Știrbei. Proprietarul a fost acuzat în repetate rânduri că lasă imobilul să se degradeze pentru a putea condiția resturarea acestuia de obținerea avizelor. În iunie 2015, este semnat și avizul preliminar de urbanism de către arhitectul-șef al Capitalei. Pentru a justifica semnarea acestui aviz arhitectul-șef subliniază insuficiențele din legile urbanistice și de protecție a patrimoniului: „într-o țară normală, scrie în cartea funciară: «ți se dă înapoi monumentul în anumite condiții». La noi nu se vrea. El (n.r. – investitorul) are, teoretic, drept de construire prin faptul că apare în reglementări de urbanism ca zonă construibilă. Dar un monument istoric ar trebui să aibă o delimitare a zonei de protecție, care nu e făcută, și o fișă de folosință care, din câte știu eu, nu există la majoritatea monumentelor istorice. Dar primăria nu are nici o structură care să se ocupe de problemele astea.

Reprezentanții ai societății civile s-au autosesizat în această situație și au denunțat public lipsa de transparență în acordarea avizelor și lipsa unei dezbateri publice în privința acestui patrimoniu arhitectural și istoric.

©foto Arina Bianca Rusu

18

„OZN – Salvatorii Bucureștiului”
de Dimisca Laurentiu

©foto Florin Mitrea

 

Case DEGRADATE // Deteriorated buildings // Bâtiments dégradés_Bucureștii de azi. Viziunea artiștilor de mâine

Leave a Reply

Your email address will not be published.