Documente de arhivă, articole de presă, poveștile bucureștenilor și a Bucureștilor de altădată, amintiri care pot fi strânse într-o cutie de carton, sunt tot ce a mai rămas dintr-o parte a patrimoniului arhitectural al capitalei. Cu fiecare decizie pripită, de cele mai multe ori contestabilă, a autorităților publice, și din lipsa de implicare a locuitorilor Bucureștiului se mai pierde, piesă cu piesă, din moștenirea noastră culturală.
Adeseori aflăm mult prea târziu poveștile clădirilor ori a celor aflate în arii protejate, cu toate istoriile și secretele lor. Ne apropiem de aceste monumente istorice și ne lăsăm impresionați când deja nu mai este nimic de făcut… Însă din experiență învățăm. Povestea fiecărei case demolate ne poate învăța multe, poate inspira atitudini și poate aduce speranța unei schimbări în abordare.
Suntem însă în stare să ne asumăm o astfel de responsabilitate și să oferim patrimoniului existent suportul nostru necondiționat?

EN
Archive documents, press releases, stories of old Bucharest and it’s citizens, all simple memories that could fit into a cardboard box are all that remains of some of the architectural heritage of this European capital. With each hasty and often questionable decision taken by public authorities and also due to lack of civil involvement, piece by piece, we lose Bucharest’s cultural heritage.
It is often to late we learn of the stories behind these buildings or of those located in protected areas, of the history and secrets hidden within their walls. As we approach these monuments we are overwhelmed with the knowledge that there is just nothing left to do…. But we learn by experience. The history of every demolished house can teach and inspire new attitudes and bring hope of a different future approach.
But are we able to assume such a responsibility and offer our unconditional support?

FR

Des documents d’archives, des articles de presse, des histoires des Bucarestois et de Bucarest d’autrefois, souvenirs qui peuvent être collectés dans une boîte en carton, ceux-ci sont tout ce qui reste d’une partie du patrimoine architectural de la capitale. Avec chaque décision hâtive, le plus souvent contestable, des pouvoirs publics et à cause du manque d’implication des habitants de Bucarest on perd encore, pièce après pièce, de notre patrimoine culturel.
Souvent nous apprenons beaucoup trop tard les histoires de ces bâtiments ou de ceux qui se trouvent dans les aires protégées, avec tous leurs secrets et toutes leurs histoires. Nous approchons de ces monuments historiques et nous sommes impressionnés quand déjà il n’y a rien à faire… Mais nous apprenons par expérience. L’histoire de chaque maison démolie peut apprendre, peut inspirer de nouvelles attitudes et peut apporter de l’espoir d’un changement dans l’approche.
Mais sommes-nous capables d’assumer une telle responsabilité et d’offrir notre soutien sans condition au patrimoine?

—-
„Bucureștii de azi. Viziunea artiștilor de mâine”, un proiect experimental interdisciplinar aflat la granița dintre artă plastică, sensibilitate artistică și istorie, arhitectură, patrimoniu cultural material imobil. Scopul lui este a promova patrimoniul cultural turistic al Bucureștiului subliniind identitatea arhitecturală și istorică a capitalei României prin tehnici contemporane de reprezentare plastică.

35 de repere arhitecturale și istorice ale Bucureștiului au fost selectate de către Asociația Rhabillage și s-a făcut o documentare complexă asupra acestora, pentru a fi ulterior reprezentate plastic în viziunea artistului dr. Laurențiu Dimișcă – Noua Figurație – 30 dintre acestea, și a cinci artiști debutanți selectați prin concurs: Aida RADU, Alma BENEDEK, Konrad MIHAT, Marius MILEA și Mihaela Cristina ȘOLGA – Artă Experimentală -, care au participat la un atelier de pictură experimentală.
Toate lucrările plastice realizate au făcut parte din expoziția de artă în afara normelor, itinerată la București, Sibiu și Piatra Neamț cu scopul de a sensibiliza și inspira viitoare proiecte de salvare a patrimoniului arhitectural românesc prin abordări inovatoare.

Acest demers experimental care s-a finalizat cu realizarea unui album de artă de prezentare atât a proiectului cât și a celor 35 de lucrări plastice realizate, publicat la Editura „C.M.Imago”, Colecția de azi.

—–
Un proiect al Fundației OUTSIDER ART din Piatra Neamț, realizat cu sprijinul financiar al Administrației Fondului Cultural Național.

CONTACT:
Arina Bianca Rusu
Manager de proiect, Fundația Outsider Art
+40 721 354 054
outsideart.org | facebook.com/35reperebucurestene
35reperebucurestene@gmail.com

—–
Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.

 

1

Cinema Feroviar / Casa Constantin Rădulescu
Str. Buzești, nr. 1, S1

Monument istoric
Demolat abuziv la 14.01.2014

Datând de la 1885, clădirea aflată la intersecția Căii Grivița cu str. Buzești, în apropierea fostei Piețe Matache Măcelaru, a aparținut inițial lui Constantin Rădulescu.
Imobilul ridicat în stil neoclasic francez, cu o superbă cupolă, a fost una dintre primele construcții cu o arhitectură mai deosebită din zona Grivița, care, deși o zonă prosperă în acea perioada a Bucureștilor, fusese până atunci presarată doar cu mici prăvălii improvizate. Ulterior zona a cunoscut o dezvoltare urbană deosebită, ale cărei urme astăzi se află în mare pericol, în special datorită proiectelor grandioase ale Primăriei București privind diametrala Buzești-Berzei-Uranus care a dus deja la demolarea vestitei Hale Matache.
In perioada interbelică, clădirea, situată la nr.1 pe str. Buzești, a adăpostit clubul Partidului Național Liberal și mai apoi un teatru iar după cel de al doilea război mondial, teatrul a fost transformat în Cinematograful Marna. In anul 1948, cinematograful a fost naționalizat prin Decretul nr.303/03.11.1948, care prevedea ca „întreprinderile…sunt considerate naționalizate, chiar dacă sunt indicate parțial sau inexact, sau dacă și-au schimbat denumirea sau adresa”. După anul 1950, Cinematograful Marna este redenumit în Feroviarul.
La începutul anului 1990, un incendiu, despre care se spunea ca ar fi fost provocat de chiriașii ce locuiau în imobil pentru a primi alte locuințe, a mistuit o bună parte din clădire. Cauza incendiului nu a fost elucidată până în ziua de astăzi.

sursă foto: http://rezistenta.net/2008/05/calea-grivitei-colt-cu-strada-buzesti.html

prelucrare: Arina Bianca Rusu

2

Cinema Feroviar

„TEATRU vs CINEMA dramă urbană”
de Dimisca Laurentiu

©foto Florin Mitrea

3

Hotel Marna
Str. Buzești, nr. 3, S1

Monument istoric
Demolat abuziv la 14.01.2014

Clădirea era un exemplu de arhitectură Art-Deco bucureștean, a cărei valoare este dată atât de coerența detaliilor arhitecturale de la nivelul fațadei cât și de locația acesteia, în apropierea Gării Tîrgoviștei, actuala Gara de nord, principalul nod feroviar al Bucureștiului.
Construit la sfârșitul secolului XIX, Hotelul Marna face parte dintr-un grup de clădiri cu elemente arhitecturale de fațadă în stil Art-Deco, prezente nu întâmplator în zona respectivă, fiind o mărturie pentru ritmul de dezvoltare susținut datorat importanței economice a zonei Grivița -Buzești-Uranus pentru Bucureștiul acelei perioade. La parterul hotelului funcționa un cochet restaurant cu bucătărie tradiționala românească, mulți dintre spectatorii care ieșeau de la film din clădirea fostului cinematograf Marna-Feroviar, poposind aici pentru a lua masa înainte de a merge spre case.
Demolarea acestui imobil a stârnit numeroase controverse între Primăria Municipiului București și diferitele ONG-uri implicate pentru salvarea patrimoniului arhitectural bucureștean prind procedurile îndoielnice de declasare a imobilului din lista clădirilor monument istoric ale Bucureștiului.

sursă foto: http://www.observatorulurban.ro/demolarea-hotelului-marna-stopata.html

prelucrare: Arina Bianca Rusu

4

„Demolition Men”
de Dimisca Laurentiu

©foto Florin Mitrea

5

Vila dr. Patzelt
Str. Christian Tell nr 16-16A, S1

Zona protejată nr. 28
Imobil demolat abuziv în octombrie 2013

Potrivit istoricului Andrei Pippidi, în această casă ar fi locuit chiar Dimitrie Ghika, personaj de prim rang în diplomația românească, împreună cu frații săi Vladimiri și Alexandru Ghika.
Imobilul aflat în zona protejată Amzei, pe str. Christian Tell nr 16-16A, a fost ridicat începând cu anul 1890 după planurile arhitectului Oscar Benis. Potrivit unui studio istoric făcut de Ordinul Arhitecților București, clădirea avea o valoare excepțională și ar fi trebuit să capete statutul de monument istoric, însă Ministerul Culturii nu a luat o decizie până la demolarea acesteia. Arhitectura în stil neoclassic și amplasarea vilei într-o grădina cu proporții generoase, decorațiuni bogate la nivelul cornisei, coloanele îngropate în zidărie și statuetele de pe fațadă făceau dintr-aceasta un exemplu de eleganță arhitecturalp cu parfum interbelic.
Pe data de 02 octombrie 2013, Primăria Municipiului București a emis o autorizație de demolare pentru imobil, pe locul căruia, potrivit unui PUZ aprobat de Consiliul General al Municipiului București, să fie ridicat un bloc de 5 etaje.

sursă foto: https://www.facebook.com/dincolodefatade/photos

prelucrare: Arina Bianca Rusu

6

„I believe I can fly”
de Dimisca Laurentiu

©foto Florin Mitrea

7

Casa memorială Spiru Haret
Str. Gheorghe Manu, nr. 7, S1

Monument istoric
Demolat parțial. Intervenții începute în anul 2012

Comandată de Spiru Haret, una dintre personalitatile marcante ale culturii românești, savant și om politic, vila situată pe str. Gen. Gheorghe Manu nr. 7 este înscrisă în Lista Monumentelor, Ansamblurilor și Siturilor Istorice a Municipiului București, având statutul de monument istoric de interes local.
Din cartea lui Serban Orescu aflăm că Spiru Haret a solicitat un împrumut de 52.000 lei de la Creditul Funcia Urban, pentru construcția clădirii, ridicată între anii 1888 și 1890.
Dr. arh. Hanna Derer afirmă despre Casa Spiru Haret ca aceasta prezintă „o compoziție volumetrică de o complexitate ridicată, generată de subvolume decrosate atât în elevația de nord cât și în cea de sud. Corpurile în decros au fâșii verticale de bosaj, ceea ce accentuează separarea dintre cele două părți funcționale ale clădirii. Din punct de vedere stilistic, proporțiile, claritatea compoziției volumetrice si a elevațiilor, precum și elementele de vocabular architectural permit atribuirea acestei clădiri stilului neoclasic, care este însă îmbogățit cu detalii decorative proprii stilului neobaroc (…)”.
In jurul anului 1940, casa a fost donată statului român de către soția lui Spiru Haret, cu obligația ca acesta amenajeze în interior un muzeu memorial, însă, odată cu venirea comuniștilor la putere, muzeul este desființat și în clădire funcționeaza școala de coregrafie a vestitei coregrafe Floria Capsali.
In prezent, din casa savantului Spiru Haret a mai rămas după modelul Casei Păucescu, doar fațada. Din interiorul acesteia a răsărit, în baza avizelor acordate de Ministerul Culturii și ale Primariei Municipiului București, o clădire modernă de șapte etaje, a cărei arhitectură nu evoca cu nimic însemnătatea unui spațiu unde odinioara reputatul savant și om plitic primea în vizită demnitari ai altor țări, personalități marcante ale societății românești ori planifica și scria importante lucrări științifice.

sursă foto: http://www.hotnews.ro/stiri-administratie_locala-19947550-fotogalerie-blocul-7-etaje-aprobat-primaria-capitalei-peste-casa-spiru-haret-fost-finalizat.html

prelucrare: Arina Bianca Rusu

8

„Superman in Bucharest”
de Dimisca Laurentiu

©foto Florin Mitrea

9

Restaurantul Casei Regale „Flora”
Șoseaua Pavel Dimitrievici Kiseleff, nr. 39, S1

Zonă protejată, nr. 72
Demolat abuziv la sfârșitul lunii mai 2010

Construit în anul 1894, Restaurantul Casei Regale „Flora” era descris în Raportul Comisiei Prezidențiale pentru Patrimoniu Construit ca fiind un „exemplu de imobil valoros” aflat în pericol de demolare. Cu toate acestea, edificiul nu a ajuns niciodată să fie clasat ca monument istoric ci doar declarată ca aparținând unei zone de protecție a unui moment istoric clasa A.
Odinioară loc de organizare a unor serate interbelice luxoase, edificiul a avut numeroase întrebuințări în perioada comunistă și până după revoluție când ajunge „Proprietate Particulară” după cum era scris cu roșu pe o pancardă văzută pe terenul acesteia în anul 2011. Clădirea fostului restaurant este preluată de comuniști în anul 1948, care o donează rezidenților soviectici devenind astfel magazinul Ambasadei URSS și ulterior a personalului diplomatic de la ambasadele din București.
În 1989, clădirea restaurantului întră în posesia Comaliment SA a cărui privatizare ulterioară suscită un mare scandal mediatic. Cu toate acestea, noul proprietar, Gabriel Aurel Popiviciu, nu ezită nici un moment și începe procedurile pentru obținerea de avize de demolare a clădirii degradate și pentru construirea unui complex rezidențial de lux în locul acesteia. La 14 iulie 2010 sunt obținute avizele de demolare de la Direcția de Cultură București care este atacat de către reprezentanți ai societății civile. După o lungă perioadă de evaluare și reevaluare, de plimbare a deciziilor și a hârtiilor de la o instituție la alta, perioadă în care eliberarea autorizației de demolare ar fi trebuit să rămână blocată, Primăria Municipiului București nu așteaptă sentința definitivă și irevocabilă și aprobă demolarea clădirii de patrimoniu la 22 septembrie 2010, care oricum avusese loc deja în mod abuziv la sfârșitul lunii mai 2010. În cele din urmă, însă mult prea târziu, Curtea de Apel Bucureștă dă sentință definitivă și irevocabilă în anul 2012 că această demolare a fost ilegală.

sursă foto: http://www.observatorulurban.ro/curtea-de-apel-bucuresti-a-anulat-autorizatia-de-desfiintare-a-imobilului-depe-sos.-kiseleff-nr.-39.-casa-a-fost-demolata-in-urma-cudoi-ani.html

prelucrare: Arina Bianca Rusu

10

Royal Gala”
de Dimisca Laurentiu

©foto Florin Mitrea

11

Casa G-ral Gheorghe Cantacuzino
Str. Gutenberg, nr. 3, S1

Zonă protejată, nr. 6
Demolat abuziv la sfârșitul lunii septembrie 2010

Situată pe str. Gutenberg nr. 3, în imediata vecinătate a bisericii Sf. Ilie-Gorgani (monument istoric), fosta Casa Verde, a fost reședința generalului Gheorghe Zizi Cantacuzino și sediul central al mișcării legionare.
Cu una dintre fațade orientate spre Cheiul Dâmboviței, Casa Cantacuzino impresiona trecătorii cu elemente arhitectonice baroce, specifice caselor boierești din preajma anului 1850, cu ornamente și encadramente discrete și o feronerie din fontă forjată deosebit de valoroasă.
Indiferent de viziunea pro sau contra fenomenului legionarismului din România, valoarea arhitecturală incontestabilă a clădirii și istoria asociată recomandau imobilul pentru a fi înscris ca monument istoric însă, clădirea a fost demolată înainte ca acest demers să fie finalizat. In ciuda solicitării adresate de către Ministerul Culturii prefectului Capitalei privind sistarea lucrărilor de demolare, lucrările au continuat în mod ilegal. Mai mult, elementele arhitecturale din fonta forjată și balustradele scării de marmură din vestibulul casei au fost sustrase în timpul lucrărilor.
Până în prezent, Ministerul Culturii nu a emis încă un răspuns pentru memoriile depuse de numeroasele ONG-uri care s-au sesizat în cazul Gutenberg 3 privind gravele deficiente ce au grevat procedura de clasare a casei Cantacuzino.

sursă foto: https://bucharestheritage.wordpress.com/already-demolished/

prelucrare: Arina Bianca Rusu

12

„Mâncătorii de case”
de Dimisca Laurentiu

©foto Florin Mitrea

13

Hala Matache
Piaţa Botescu Haralambie 1, S1

Monument istoric
Demolat abuziv la sfârșitul lunii martie 2013

De atunci:
Zona intersecţiei Buzeşti–Griviţa se număra, odinioară, printre cele mai vii locuri din București şi constituia un adevărat prilej de mândrie pentru Micul Paris de la finele secolului al XIX-lea. Atunci, în această zonă era marginea oraşului, iar negustorii se întâlneau pentru a face troc. Aici a venit, prin 1879, şi Matache Loloescu, măcelar de seamă care şi-a pus prăvălia fix pe colţ.
Pentru că era la marginea oraşului, Matache atrăgea negustori din toate colţurile ţării şi ale lumii. Grecii se strângeau cu produse de patiserie şi făceau concurenţă macedonenilor, care îmbiau trecătorii cu baclavale şi poale-n brâu. Oltenii veneau cu carnea, de vită, oi sau pasăre, dar şi cu legume şi fructe proaspete. Turcii şi bulgarii aduceau dulciuri şi băuturi răcoritoare, iar evreii vindeau haine şi mărunţişuri de mercerie.
Forfota mare din piaţă i-a determinat pe micii afacerişti să-şi construiască prăvălii şi birturi,nelipsite din nicio piaţă care se respecta. Toate casele din zonă au fost aliniate acestui trend şi au fost construite după modelul clasic de prăvălie, cu spaţiu de deschidere jos şi cu camere pentru locuit la etaj. Practic, toată activitatea din zonă se învârtea în jurul prăvăliei lui Matache.

In prezent:
„apropo? Ştii că se va dărâma nu?”
Cred că n-am luat în seamă replica nici atunci şi în anii care au urmat. Până în toamna când totul a început. Una după alta casele din jur se goleau, apoi cădeau într-o ordine aparent aleatorie. Printre şirurile de maşini ce încă traversau strada, norii de praf rămaşi în urma demolărilor şi pâlcurile de curioşi veniţi să vadă ce se întâmplă hala încă rezista şi funcţiona. A luat ceva până cand magazinele s-au închis unul dupa altul iar clădirea a fost închisă. Din acel moment lucrurile s-au precipitat. Strada rămăsese deja ştirbă de aproape toate clădirile, devenise singură şi pustie şovielinică îşi retrăgea umbrele şi amintirile mai departe în ungherele rămase pe Griviţei către Sfinţii Voievozi.
Acela a fost momentul în care Hala Matache a rămas singură. Prima iarnă i-a fost mai grea decât toată greutatea anilor trecuţi. Primavara a găsit-o pustiită şi golită de conţinut. De semnificaţii fusese golită în prealabil.
Acum, Hala Matache e doar istorie, monumentul a dispărut noaptea trecută.

Sursă: http://www.b365.ro/istoria-halei-matache-in-imagini-galerie-foto_188594.html#n

Sursă foto: http://punctedefuga.ro/2012/11/hala-matache/

prelucrare: Arina Bianca Rusu

14

„…”
de Milea Marius

©foto Florin Mitrea

Case DEMOLATE // Demolished houses // Immeuble démoli_Bucureștii de azi. Viziunea artiștilor de mâine

Leave a Reply

Your email address will not be published.