Cine a ezitat de-a lungul timpului să-l ia în serios pe Laurențiu Dimișcă, ascultându-i relatările despre visurile și proiectele sale „ciudate”, va fi obligat acum să-și reconsidere poziția și să observe cu mai multă atenție gesturile artistului: „Bucureștii de azi. Viziunea artiștilor de mâine” este o realizare consistentă, bine închegată și cu efecte (scontate) demne de toată lauda.

Nu mai revin asupra descrierii proiectului, însă mă opresc la câteva concluzii (poate subiective) care ar trebui să ne dea de gândit:
1. Recursul la memorie, într-o vreme a prezentului opresiv și destructurant, este un act de curaj și, totodată, o pledoarie pentru recâștigarea și conservarea valorilor perene (inclusiv a patrimoniului cultural imobil);
2. Ieșirea din spațiul atelierului („turnul de fildeș”?) și angajarea într-un demers totodată uman / social și cultural (dar nu „tezist”) constituie un model de atitudine, mai rar întâlnit în spațiul românesc, deși frecvent în Europa postmodernă;
3. Atragerea tinerilor (artiști sau numai „simpatizanți”) în acest proiect îi conferă deschiderea și șansa necesare pentru a pătrunde în mentalul colectiv, de unde așteaptă susținerea și dezvoltarea;
4. Impunerea unei „mărci” vizuale personale („imaginarul Dimișcă” și cele ale „însoțitorilor”) în lucrările proiectului este o bună demonstrație anti-șablon, care previne riscul dizolvării personalității artistului într-un angajament colectiv (cum s-a mai întâmplat cândva).

Desigur, mai pot fi adăugate și alte „învățăminte” lângă cele de mai sus. Totuși un lucru trebuie subliniat cu prioritate: nici un oraș nu poate avea un viitor cert și confortabil în absența istoriei sale.
Laurențiu Dimișcă a început cu Bucureștiul. Dar același tratament, o dată „verificat”, va fi benefic pentru oricare oraș din România, cu memoria accidentată sau ocultată

Emil Nicolae

 

9 54

Artistul, între istorie și prezent // Laurențiu Dimișcă și „Bucureștii de azi. Viziunea artiștilor de mâine”

Leave a Reply

Your email address will not be published.